M-a inundat iar oceanul tau, Iubite...
S-au rupt corzile care ma tineau, papusa agatata in ceruri...
Am cazut in lanul de grau.
Am cazut in mare.
Am lunecat inapoi spre izvorul raului, intrand in miez de munte...
Mi-am pierdut marginile...
Sunt o adiere si ma las respirata de Tine...
De ce mai e necesara forma, cand curgerea e atat de frumoasa?

O data cu rasaritul soarelui se incepe o noua zi o noua viata bucuratati-va ca puteti sa vede-ti tot ce-i frumos si splendid in jurul vostru si ,,Traiti clipa atunci cand e de trait ,, Caci viata e frumoasa dar foarte scurta pentru a intelege sensul cu adevarat....

Te-am văzut cel puţin o dată
Ghemuindu-te în căuşul sufletului
Cu genunchii îngemănaţi sub bărbie
Şi braţele încolăcite împrejur.
Am auzit gemând
Scrâşnetul greu al fiarelor
Cu care ţi-ai înlănţuit reveriile
Ca să nu-ţi mai tulbure
Necredinţa.
Din norii mei
Nu ţi se vad palmele implorânde,
Numai degetele chircite şi albinde
Strivind în podul palmei
Neputinţa.
Deplâng
Cum umpli cu paşi nevoiţi
Urme adânci de tălpi
Lăsate de cu vreme
De un tu alternativ.
Cred că te ştiu…
Doar în ochii mei se răsfrâng
Colţurile gurii tale mute
Aliniindu-se la axa infinitului.

Cred că şi tu mă ştii.